
Golul Din Casă
Elisei Stoica
الوصف
„Când eu aveam trei ani, tata s-a despărțit de mama, eram prea mic să înțeleg ce se întâmpla cu viața mea. Am ajuns la bunica mea, ea m-a luat lângă ea și până la paisprezece ani m-a crescut cum a putut ea. Am crescut cu puțin, dar am avut iubire. Bunica mi-a dat putere, răbdare și amintire. Au fost și zile grele, au fost nopți fără somn, dar ea a fost lângă mine. Am crescut, mi-am făcut familia mea. Am vrut să am în jurul meu oameni care să țină la ea. Și când credeam că viața începe să fie mai bună, a venit cea mai grea veste, una care încă mă apasă. Bunica mea a murit și a rămas un gol în casă, un gol pe care timpul nici astăzi nu-l umple. Tot ce m-a învățat port cu mine zi de zi, și, chiar dacă nu mai e, în suflet va rămâne orice ar fi. Am plecat de jos, dar n-am uitat niciun pas, nici oamenii care-au fost cu mine când n-aveam niciun ban. Acum când mă văd unii, vorbesc și mă privesc, dar ei n-au fost acolo când încercam să suprav