Partea din mine

Prompt

CÂND EU NU VOI MAI FI AICI SĂ-ȚI SPUN…” [Intro – șoptit, cu multă emoție] Liviu… Dacă într-o zi n-o să mai fiu lângă tine, să nu cauți iubirea mea în alte brațe… Caut-o în toate lucrurile mici în care ți-am lăsat câte o bucățică din mine… [Verse 1] Ți-am fost și liniște, și furtună, Ți-am fost femeie, dor și rugăciune, Am râs cu tine, am plâns pe ascuns, Și-am avut mii de lucruri de spus. N-am fost perfectă, nici tu n-ai fost, Dar te-am iubit chiar și când n-avea rost, Și dacă viața ne-a fost uneori dușman, Eu te-am purtat în suflet an de an. [Pre-refren – voce tremurată] Și poate n-am știut să-ți spun mereu Cât loc ocupi în sufletul meu, Dar dacă timpul m-ar întoarce-napoi, Tot te-aș recunoaște dintre mii de oameni. [Refren – explozie emoțională, voce puternică] Să nu mă plângi când n-oi mai fi, Să-ți amintești cum te iubeam într-o zi, Că am lăsat în urma mea O inimă ce te-a ales pe tine, da! Iar dacă noaptea te va întreba Cine te-a iubit cu toată ființa sa, Să nu răspunzi… doar închide ochii, Și-ai să mă simți acolo, printre lacrimi. [Verse 2] Au fost atâtea drumuri neterminate, Atâtea vorbe, atâtea jumătăți de noapte, Și chiar când sufletul meu era frânt, Tot te căutam cu privirea în gând. Nu-ți cer să uiți, nici să regreți, Nici să te-ntorci, nici să mă aștepți, Îți cer doar când vei auzi piesa mea, Să știi că undeva trăiește iubirea mea. [Bridge – pian, voce aproape plângând] Și dacă într-o zi vei simți că te doare, Să nu te sperii de dorul care apare… Poate-i doar sufletul meu care-ți spune Că ai fost o parte din cea mai mare iubire. Iar dacă viața ne desparte definitiv, Să nu uiți că te-am iubit cât am fost viu… Nu toate poveștile au finalul dorit, Dar unele rămân pentru totdeauna în infinit… [Ultimul refren – foarte puternic, cu cor și orchestră] Să nu mă plângi când n-oi mai fi, Să nu te-ntrebi ce-ar fi putut fi, Eu ți-am lăsat tot ce-am avut, Un suflet care te-a iubit tăcut. Și dacă anii ne vor șterge pașii, Dacă se vor închide toți fereștrii, Tu să-ți amintești un singur adevăr: Că te-am iubit… chiar și când mă durea. [Outro – șoptit, cu pianul stingându-se] Liviu… Nu știu cât timp ne mai dă viața… Dar știu că, dacă ai asculta vreodată această melodie fără să mă ai lângă tine… Aș vrea să-ți amintești că ai fost iubit. De mine. Cu tot ce am fost… Liviu, asta este partea din mine pe care vreau să o păstrezi.